Gamal Abdel Nasser, cel mai carismatic președinte egiptean

Gamal Abdel Nasser (1918 – 1970) a fost una dintre figurile proeminente ale Egiptului, om de stat și lider militar, devenit al doilea președinte al Egiptului din 1956 până la moartea sa, în 1970.

A fost unul dintre cei mai influenți lideri arabi ai secolului al XX-lea și a jucat un rol semnificativ în modelarea politicii și culturii Egiptului și a Orientului Mijlociu în general. Abdel Nasser a mai fost, de asemenea, ofițer și prim ministru (1954 – 1956). Între 1956 și 1967 a purtat două rǎzboaie cu Israelul.

• Singura relatare „de la fața locului” dezvăluia data exactă în care orașul Pompeii a fost distrus
• Arheologii chinezi au dezgropat o armură excepțională din 6.000 de solzi. Cui a aparținut?

Nasser s-a născut la 15 ianuarie 1918 în Alexandria, Egipt, și și-a început cariera în armată, înainte de a se remarca ca lider al Mișcării Ofițerilor Liberi care a răsturnat monarhia egipteană în 1952.

A jucat un rol-cheie în conflictul arabo-israelian

În calitate de președinte, Nasser a pus în aplicare un program de reformă agrară și de naționalizare a industriei care urmărea modernizarea și dezvoltarea economiei egiptene.

Nasser a jucat un rol-cheie în conflictul arabo-israelian, conducând Egiptul în criza Suezului din 1956 și în Războiul de Șase Zile din 1967. A fost un lider carismatic și popular, cunoscut pentru discursurile sale puternice și pentru angajamentul față de naționalismul arab și panarabism.

„Puterea nu înseamnă doar a striga cu voce tare. Ci să acționezi în mod pozitiv folosindu-te de toate componentele puterii.” – Gamal Abdel Nasser

Nasser a murit la vârsta de 52 de ani

Gamal Abdel Nasser a murit în 1970 (28 septembrie) la vârsta de 52 de ani în urma unui atac de cord, la aproape doi luni după ce reușise să finalizeze Marele Baraj Aswan, cu ajutor sovietic, realizare majoră în impulsionarea economiei egiptene.

În tinerețe, Gamal Abdel Nasser a luat parte la demonstrații împotriva dominației britanice din Egipt. După terminarea liceului, a studiat câteva luni la o facultate de drept, după care a intrat la Academia Militară Regală pe care a absolvit-o în 1938, având gradul de sublocotenent.

A fost Nasser un președinte iubit?

„Gamal Abdel-Nasser! Nu a existat vreodată cineva ca el! A fost un lider adevărat, un om pe care oamenii l-au iubit cu adevărat și în care au crezut”, declara un șofer pe nume Gamal, pentru ziarul Al-Ahrama, considerat mult timp ca fiind cel mai autoritar și influent ziar din Egipt.

„M-am născut la câțiva ani după Revoluție, iar tatăl meu, care era tot din Egiptul de Sus, ca și Gamal Abdel-Nasser, a decis să mă numească după el. Întotdeauna am fost mereu mândru de numele meu”.

Abdel Nasser a fost văzut de mulți ca un erou

„Nasser, conștient de faptul că egiptenii erau predominant săraci, a decis să acționeze ținând cont de acest fapt”, declara tot pentru Al-Ahram un alt egiptean. „A fost liderul care a știut că Egiptul trebuie să fie o țară puternică și lider și a acționat în consecință” (…) „Adevărul este că, atunci când evaluezi anii Nasser, trebuie să o faci luând în considerare atât aspectele negative, cât și cele pozitive și, per ansamblu, experiența Nasser a fost ceva de care au beneficiat mulți oameni. Și asta în ciuda numeroaselor neajunsuri, inclusiv, bineînțeles, a înfrângerii umilitoare din 1967.”

Abdel Nasser a fost văzut de mulți ca un erou al Revoluției din iulie 1952, când a fost înlăturat regimul monarhic al regelui Farouk, Egiptul devenind republică. Nasser, în fruntea Consiliului de comandă revoluționar pe care-l conducea a format un nou guvern, al cărui lider principal era generalul-maior Muhammad Naguib. În 1954, Nasser l-a înlăturat pe Naguib de la putere și s-a autoproclamat prim-ministru al Egiptului, în următorii doi ani guvernând ca un lider eficient și popular și promulgând o nouă constituție care a făcut din Egipt un stat arab socialist, nealiniat în mod conștient cu sistemele comuniste și democrat-capitaliste predominante în lumea Războiului Rece.

La 23 iunie 1956, alegătorii egipteni au aprobat cu o majoritate covârșitoare noua constituție și președinția lui Nasser.

S-a confruntat cu o criză majoră

O lună mai târziu, președintele Nasser s-a confruntat cu o criză majoră atunci când Statele Unite și Marea Britanie au revenit asupra deciziei lor de finanțare a unui baraj pe Nil, ca urmare a unui un acord de armament egiptean cu URSS. Ca răspuns, Nasser a naționalizat Canalul Suez, deținut de britanici și francezi, intenționând să folosească taxele de trecere pentru finanțarea proiectului său. La sfârșitul lunii octombrie 1956, Israelul, Marea Britanie și Franța au atacat Egiptul într-o operațiune comună. Canalul Suez (care leagă Marea Meditereană de Marea Roșie prin Egipt) a fost ocupat, dar în 1957 presiunea sovietică și a ONU a forțat Israelul, Marea Britanie și Franța să se retragă.

În 1958, Nasser a supravegheat unificarea Egiptului și a Siriei în Republica Arabă Unită, al cărei președinte a devenit. Deși dezideratul său era de a aduce întreaga lume arabă sub umbrela Republicii Arabe Unite, în 1961 Siria s-a retras din această entitate în urma unei lovituri de stat militare, lăsând Egiptul singur. Din 1962 până în 1967, Egiptul a intervenit într-un război civil în Yemen în numele antirealiștilor.

Nasser a încercat să demisioneze

În 1967, creșterea tensiunilor arabo-israeliene a determinat Egiptul să își mobilizeze forțele și să ceară retragerea forțelor de menținere a păcii ale ONU din Peninsula Sinai din Egipt. Egiptul și alte cinci națiuni arabe s-au pregătit pentru o lovitură unită împotriva Israelului, dar Israelul a anticipat atacul, începând Războiul de Șase Zile prin distrugerea forțelor aeriene egiptene la 5 iunie. Egiptul și ceilalți beligeranți arabi au fost înfrânți în mod decisiv, forțele israeliene capturând Sinaiul și traversând Canalul Suez. În urma dezastrului militar, Nasser a încercat să demisioneze, dar demonstrațiile populare și un vot de încredere din partea Adunării Naționale egiptene l-au convins să rămână în funcție. După Războiul de Șase Zile, Nasser a acceptat un ajutor militar și economic mai mare din partea Uniunii Sovietice, compromițând statutul Egiptului de stat „nealiniat”, precum Iugoslavia lui Josip Broz Tito sau India lui Jawaharlal Nehru.

Zece ani mai târziu, Egiptul a închis din nou canalul după Războiul de Șase Zile și ocuparea Peninsulei Sinai de către Israel. În următorii opt ani, Canalul Suez, care separă Peninsula Sinai de restul Egiptului, a servit ca linie de front între armatele egipteană și israeliană.

Un lider popular constant în cei 18 ani de putere

În 1975, președintele egiptean Anwar Sadat a redeschis Canalul Suez ca un gest de pace, în urma unor discuții cu Israelul.

În iulie 1970, marele baraj Aswan a fost finalizat cu ajutorul sovietic, oferind un impuls major economiei egiptene. Două luni mai târziu, Nasser a murit la Cairo, în urma unui atac de cord, fiind succedat de Anwar el-Sadat.

În ciuda înfrângerilor sale militare, Nasser a fost un lider popular constant în cei 18 ani de putere. Politicile sale economice și reformele sale funciare au îmbunătățit calitatea vieții pentru mulți egipteni, iar femeilor li s-au acordat multe drepturi în timpul mandatului său. Ascensiunea sa a pus capăt la 2.300 de ani de dominație străină, iar politicile sale independente i-au adus respectul nu doar în Egipt, ci în întreaga lume.

Surse:

https://english.ahram.org.eg/NewsContent/1/64/48504/Egypt/Politics-/Nasser-A-national-hero-or-founder-of-a-military-st.aspx

https://www.britannica.com/biography/Gamal-Abdel-Nasser

https://www.history.com/this-day-in-history/nasser-elected-president

Vă mai recomandăm să citiți și:

Arheologii au aflat de unde provenea argintul din brățările unei regine egiptene

Mulți dintre copiii egipteni antici aveau anemie, dezvăluie mumiile

Șase sicrie egiptene antice, sigilate timp de mii de ani, au fost deschise

Mai multe mâini retezate au dezvăluit o ceremonie macabră din Egiptul Antic